Sincer această rubrică poate fi considerată banală pentru unii dar pentru mine este specială.In primul rând vreau să le multumesc că au fost aproape de mine şi m-au ajutat simt parcă le-aş cunoaşte de-o veşnicie(chiar dacă nu e aşa) sunt o parte din inima mea au un loc acolo cald chiar şi când am diverse stări nu sunt eu chiar cea mai bună prietenă a lor şi nu ştiu dacă ele consideră dar aş vrea să fiu,am avut momente bune sau mai nasoale(din punctul meu de vedere) dar am reuşit să le depăşim e adevarat că poate şi eu nu prea îmi petrec mult timp în compania lor şi dacă aş da timpul înapoi aş face tot posibilul.A fost doar un pas de la a ne juca împreuna în fata blocului şi de a ne forma această legatură puternică de prietenie (care sper că va rezista în timp) şi nu va fi uitată vreodată,nu vreau să aud de comentariile gen când ai nevoie de un prieten nu îţi sare în ajutor refuz aceste aberaţii ştiţi de ce?Pentru că dacă este un prieten adevarat/ă te va ajuta mereu indiferent de situaţie.
Revenind,cu ele viaţa are sens mă simt mai bine şi nici o furtună nu e suficient de puternică să ne doboare!Amintirile ce-i drept sunt cele mai frumoase şi darul minunat pe care îl putem avea(printre altele),amintirile te trec prin diverse stări emoţionale fie bucurie,fie tristeţe.fie lacrimi..etc.Si de aceea eu le iubesc pentru că sunt naturale nu sunt false(ca alte persoane) sunt cine trebuie să fie şi cum simt ele că este mai bine,vă iubesc:*
xoxo Cireşica
) si mereu ma incapatanez sa fac ce vreau si ma opun cand parintii mei imi zic sa fac ce spun ei suna ciudat parca as fi la simon says dar pana la urma eu decid si asta e important.
